Tuberculoasa

Da, nu numai profesorii sunt cei ce au porecle, ci şi femeile de servici. După ce că avem foarte puţine femei de servici, mai avem şi una răutăcioasă, mereu pusă pe ceartă şi revoltată împotriva elevilor. Este destul de tânără, se zvoneşte că face facultate, urăşte şcoala, mizeria din şcoală, ne urăşte pe noi, elevii, căci noi reprezentăm cauza jegului. Oricât de frumos ai dori să te porţi cu ea şi oricât de binevoitoare ar fi intenţiile tale, ea  nu  le acceptă. Suferă de mania persecuţiei: îi urezi o dimineaţă plăcută când intrii în şcoală, îţi aruncă o privire scurtă plină de suspiciuni (,,Ce mai pune ăsta la cale..”) şi-apoi se face că trebuie să acorde atenţie unei alte chestiuni mai importante şi îţi întoarce dosul.

Când vine pauza cea mare în care trebuie să vină să golească coşul de gunoi, apariţia ei este de o aşa stridenţă că nu poate fi trecută cu vederea.  Deschide uşa furtunos, aruncă sacul de perete, ba toarnă gunoiul în sac cu o repeziciune şi o indiferenţă crasă. Nu contează că jumate a căzut pe parchet. Pe atât de rapid pe cât a apărut, a şi dispărut, pocnind uşa în urma ei.

Iaca o dată cu această însemnare începem “oficial” seria de reviewuri a profesorilor germani şi români, serie briliantă ce a fost cândva găsită pe goethe101, va trebui să le scriem unul câte unul de la capăt asumându-ne riscul că nu vor ieşi pe atât de reuşite pe cât au fost celălalte.

Jeder kann Deutsch unterrichten!

Ce germană învaţă copiii de gimnaziu..

Un calcul simplu

Ne luăm de Projektwoche iarăşi, că n-avem deocamdată tupeul să ne luăm de altceva, deşi ar fi atâtea de zis. Azi am aflat şi noi, că tot ce-i afişat în momentul de faţă sunt toate proiectele, orice ar fi, altele nu mai există. Iar ele sunt la număr 26.

Se execută un calcul banal: în gimnaziu + liceu sunt 8 (ani şcolari) x 4 (clase) x 25 (de elevi- deşi sunt pe puţin 27-28)- rezultă 800 de elevi, ce trebuie să participe obligatoriu la Projektwoche.
La urmă se execută un al doilea calcul: 26 (de proiecte) x 25 (de locuri la fiecare proiect) de aici rezultă că cei 800 de elevi se vor bate pe cele 650 de locuri disponibile.

Elevii nu au voie să chiulească, ori profesorii BA. Cele 26 de proiecte sunt organizate de 36 de profesori (unele proiecte sunt organizate de 2 profesori), ori din cunoştiinţele mele în şcoala asta se găsesc circa 50-60 de profesori, ceea ce înseamnă că pe puţin 10 profesori chiulesc. Dacă cei 10 profesori chiulangii s-ar organiza şi-ar face fiecare al doilea dintre ei un proiect, am mai avea încă 100 de locuri disponibile, şi n-ar mai rămâne pe afară decât 50 de elevi.

Spre final, aş vrea să-mi pun întrebarea următoare: Care sunt chiulangii?

-doamna Burloiu, n-a binevoit să facă proiect. Are scuză: e directoare, şi probabil are multe altele de făcut.
-Manuela Mihăiţă- directoare adjunctă, şi ea o avea multe treburi.
-Martin Stoffregen, Cristina Popescu- vor fi plecaţi din ţară.
-nici directorul secţiei special nu s-a îngrămădit, plănuieşte să plece în vară, nu mai are el chef să facă proiect.

Acum, eu de ce n-aş avea voie să “mă îmbolnăvesc” şi să stau acasă liniştit, sau să-mi ocup timpul cu ceva mai util, căci oricum nu cred că se puteau organiza proiecte mai plictisitoare.

Projektwoche- future disaster?

Nu ieri, că ieri nu s-a ţinut şcoală, ci alalteieri, joi, s-or afişat cam toate proiectele puse la dispoziţia elevilor. Iar trei chestii mi-or sărit în ochi, trei chestiuni care cel mai probabil vor face din Projektwoche un future disaster, unde mulţi elevi vor fi iarăşi dezamăgiţi de şcoala lor.

1.La ora actuală sunt 3 proiete cu şi despre Bucureşti:

• Weber;
• Colceriu+ Colca;
• Dumitrescu;
  Câtă inventivitate, în fiecare am a fost cel puţin un proiect despre Bucureşti dar chiar aşa, trei?!

2. Elevii din clasele 5-8 sunt deja dezamăgiţi, căci pentru ei nu există la ora actuală decât trei proiecte, ori 400 de elevii cum or să fie repartizaţi la trei proiecte?

3. Pentru că nici un foarte puţini profesori nu au chef să îşi bată capul cu clasele gimnaziale, iaca la ce s-au gândit: cei de la liceu au posibilitatea să meargă la un proiect SAU să face ei singuri un proiect pentru cei mai mici. Mai pe româneşte: munca considerată de profi a fi scârboasă, treaba care îi e lene profesorului să o facă.. s-o săvârşească elevul.

Rezultatul anticipăm că va fi următorul:

Nici elevii de liceu n-or să facă proiecte pentru cei mici. Nu ştiu ce-o să se facă, cum o să se rezolve, sau dacă o să se rezolve problema asta, luăm în calcul chiar şi varianta renunţării profesorilor de a mai organiza Projektwochela gimnaziu. Liceenii, după prima zi vor fi şi ei dezamăgiţi de neaşteptatul plictis ce va avea să domnească şi se vor hotărî să-şi ia adeverinţă medicală şi să nu mai piardă vremea cu aşa ceva, iar de clasa a 12-a oricum nu prea vor da pe la şcoală în săptămâna aia.

Unele proiecte măcar.. speram să aibe un rezultat drăguţ, să fie interesante, şi că tot e sărbătoare, ne rugăm la Doamne Doamne, să ne numărăm printre norocoşii ce vor nimerii la unul din acele proiecte.

Colegiul German are o femeie de servici

Ce se întâmplă domne, chiar nu mai sunt în ţara asta decât oameni inteligenţi, aşa încât a rămas Colegiul ,,Goethe” fără femei de servici? Chiar ne-au exportat toate femeile de servici în Spania, Italia..? Dar ce contează asta, atâta vreme cât ăsta e un blog de liceu, iar exportul de femei de servici n-are cu nimica de-a face cu liceul nostru mult iubit, decât în măsura în care şi liceul nostru suferă de o lipsă acută de femei de servici din cauza acestui fapt.

Pe holuri domneşte praful, gunoiul nu ne-a mai fost strâns din clasă de luni, anii trecuţi când intram pe la şapte jumate în şcoală, prima chestiune ce-mi sărea în ochi erau femeile ce măturau curtea de praf şi de frunze (na că acuma abia s-a terminat iarna şi frunze nu sunt, dar jegul tot e). Pot spune că a trecut juma’ de an de când nu am mai zărit cu ochii mei curtea să fie măturată. După părerea mea, lipsa femeilor de servici se face simţită cel mai pregant în laboratoare, unde am înţeles că gunoiul nu este “ridicat” decât o dată pe săptămână şi în special în cel de bio: zilele trecute, când am intrat în laboratorul de biologie, fix în uşă îşi ducea existenţa de zi cu zi un coş mare, îndesat la maxim cu gunoaie, ce între timp începuseră să pută într-un asemenea hal încât nu se sta în primele 3 bănci zece minute fără să ţi se facă rău. Apropo de mizeria în laboratul de bio: şi se mai plânge Frau X atâta la noi că e mizerie pentru că mâncăm în laborator în pauze şi lăsăm gunoiul prin bănci şi pe jos, aşa tare a deranjat-o faptul că se lasă gunoiul prin bănci încât a interzis mâncatul şi băutul în laborator. Păi asta e soluţia, Frau Lehrerin? Ce-ar fi să se adune câţiva profesori ca dvs. la un loc şi să interzică mâncatul în şcoală? Ce-ar fi să puneţi afişe la fiecare etaj “Essen und Trinken Verboten!”

Niciodată n-am fost de-acord cu mentalitatea asta nemţească (mentalitate asupra căreia o să revin o dată ce-şi va face simţită prezenţa negativ ceva mai pregnant, mai vizibil şi mai strident), cu punctul ăsta de vedere unde bătaia scurtă a lucrurilor este importantă. Când spuneţi “Essen im BioLabor ist verboten” pentru mine sună precum “Nu-mi pasă că vă aruncaţi gunoaiele în clasele altora sau pe hol, important e să nu o faceţi la mine”.

Revenind însă la subiect: este Colegiul German într-atât de sărac, încât nu-şi permită să plătească nişte oameni lipsiţi de loc de muncă, să mai spele pe jos şi să ia gunoiul din clase o dată pe zi? Sau este lipsa de femei de servici într-atât de mare.. încât nu mai găsesc pe cine să angajeze?

Vertraut dem Vorschlagskasten?!

Aveţi încredere în Vorschlagskasten? Când vrei să propui ceva cu privire la şcoala asta, când te supără o chestiune chiar o scrii pe un bileţel şi îl arunci cu încredere în Vorschlagskasten propunerea ta? Nu, acuma serios. Nu ştiu cine mai deschide cutia aia din faţa cancelariei, nu ştiu dacă cineva chiar aruncă acolo propuneri şi of-uri, sunt convins însă că femeia de servici este persoana ce deschide cutia aia cel mai des, ca să ia din gunoaiele îndesate de către elevii prea cool şi prea şmecheri ca să bage acolo altceva în afar’ de jeg.

Şi chiar să spunem că sunt eu acela, care vrea să revoluţioneze şcoala şi mă pun într-o noapte şi scriu.. o scrisoare de câteva pagini în care critic şcoala aceasta de la A la Z, în speranţa că d-ul Szepesi sau profesorul care se ocupă cu deschisul cutiei din an în paşti îmi va citi scrisoarea şi va rămâne în aşa fel mişcat încât să spună “Da, elevul acesta are dreptate. Hai să mişc şi eu trei muşchi să facem chestiile astea să funcţioneze mai bine!”.. o să se-ntâmple chestia asta, va fi scrisoarea mea acel şut în spinare care va pune rotiţele în mişcare? Sau mai degrabă va rămâne prin vreun dosar, sau prin vreo geantă câteva zile, iar după câteva săptămâni face cunoştiinţă cu coşu’ de gunoi?

Revenire?!

Atâta vreme cât calificativ.ro îşi permite să existe, de ce nu şi-ar permite şi Goethe101 să-şi continue existenţa. Căci până la urmă calificativ.ro şi cu Goethe101 au fost una şi aceaşi chestie, au reprezentat un loc în care elevii au avut posibilitatea de a intra şi de-a îşi exprima păreri cu privire la liceu sau cu privire la anumiţi profesori.

Mi-e jenă să port mai departe acest blog, atâta vreme cât idea de a porni un blog de şcoală a aparţinut altora, şi totuşi o fac, pentru că îi simt lipsa, regret faptul că autorii Goethe101 au decis să renunţe şi iaca am dat drumul la Goethe102 în speranţa că va avea să  ducă mai departe “tradiţia” la fel de bine pe cât a făcut-o Goethe101.

Pentru opinii şi sugestii ghiote102(AT)yahoo(DOT)com