May 23, 2008
După cele puţine zărite prin cele 5 zile de hoinăreală prin şcoală am ajuns la concluzia că:
-80% dintre elevi nu au făcut la Projektwoche nimic altceva decât să joace cărţi sau să arunce diverse blesteme şi binecuvântări asupra lumii magice a PSP-urilor.
-70% dintre profesori şi-au dorit un Projektwoche în urma căruia să poată prezenta ceva fără să fi mişcat vreun degeţel toată săptămâna.
-restul şi-au dat silinţa cu adevărat.
-abia aştept ziua de mâine: chiar după ce o duzină de elevi şi câţiva profesori au pus suflet la grădiniţa aia de lângă coloane s-a pornot o rafală de ploaie cumplită. Mă întreb cum a supravieţuit munca lor. Ca o a doua constatare trebuie să zic că găsesc inutil tot efortul investit în acel spaţiu verde, luând în considerare că se intenţionează să fie ţinut în continuare încuiat, iară pe durata vacanţei oricum nu se va mai ocupa nimeni de el iar la toamnă.. cine scoate iar burienele?! Şi pentru ce, că doar într-o lună, două iar vin ninsorile..
May 22, 2008
-Nu vă supăraţi, aveţi ceva comestibil?
-?!?
April 11, 2008
Da, nu numai profesorii sunt cei ce au porecle, ci şi femeile de servici. După ce că avem foarte puţine femei de servici, mai avem şi una răutăcioasă, mereu pusă pe ceartă şi revoltată împotriva elevilor. Este destul de tânără, se zvoneşte că face facultate, urăşte şcoala, mizeria din şcoală, ne urăşte pe noi, elevii, căci noi reprezentăm cauza jegului. Oricât de frumos ai dori să te porţi cu ea şi oricât de binevoitoare ar fi intenţiile tale, ea nu le acceptă. Suferă de mania persecuţiei: îi urezi o dimineaţă plăcută când intrii în şcoală, îţi aruncă o privire scurtă plină de suspiciuni (,,Ce mai pune ăsta la cale..”) şi-apoi se face că trebuie să acorde atenţie unei alte chestiuni mai importante şi îţi întoarce dosul.
Când vine pauza cea mare în care trebuie să vină să golească coşul de gunoi, apariţia ei este de o aşa stridenţă că nu poate fi trecută cu vederea. Deschide uşa furtunos, aruncă sacul de perete, ba toarnă gunoiul în sac cu o repeziciune şi o indiferenţă crasă. Nu contează că jumate a căzut pe parchet. Pe atât de rapid pe cât a apărut, a şi dispărut, pocnind uşa în urma ei.
Iaca o dată cu această însemnare începem “oficial” seria de reviewuri a profesorilor germani şi români, serie briliantă ce a fost cândva găsită pe goethe101, va trebui să le scriem unul câte unul de la capăt asumându-ne riscul că nu vor ieşi pe atât de reuşite pe cât au fost celălalte.
April 10, 2008

Ce germană învaţă copiii de gimnaziu..
March 28, 2008
Ne luăm de Projektwoche iarăşi, că n-avem deocamdată tupeul să ne luăm de altceva, deşi ar fi atâtea de zis. Azi am aflat şi noi, că tot ce-i afişat în momentul de faţă sunt toate proiectele, orice ar fi, altele nu mai există. Iar ele sunt la număr 26.
Se execută un calcul banal: în gimnaziu + liceu sunt 8 (ani şcolari) x 4 (clase) x 25 (de elevi- deşi sunt pe puţin 27-28)- rezultă 800 de elevi, ce trebuie să participe obligatoriu la Projektwoche.
La urmă se execută un al doilea calcul: 26 (de proiecte) x 25 (de locuri la fiecare proiect) de aici rezultă că cei 800 de elevi se vor bate pe cele 650 de locuri disponibile.
Elevii nu au voie să chiulească, ori profesorii BA. Cele 26 de proiecte sunt organizate de 36 de profesori (unele proiecte sunt organizate de 2 profesori), ori din cunoştiinţele mele în şcoala asta se găsesc circa 50-60 de profesori, ceea ce înseamnă că pe puţin 10 profesori chiulesc. Dacă cei 10 profesori chiulangii s-ar organiza şi-ar face fiecare al doilea dintre ei un proiect, am mai avea încă 100 de locuri disponibile, şi n-ar mai rămâne pe afară decât 50 de elevi.
Spre final, aş vrea să-mi pun întrebarea următoare: Care sunt chiulangii?
-doamna Burloiu, n-a binevoit să facă proiect. Are scuză: e directoare, şi probabil are multe altele de făcut.
-Manuela Mihăiţă- directoare adjunctă, şi ea o avea multe treburi.
-Martin Stoffregen, Cristina Popescu- vor fi plecaţi din ţară.
-nici directorul secţiei special nu s-a îngrămădit, plănuieşte să plece în vară, nu mai are el chef să facă proiect.
Acum, eu de ce n-aş avea voie să “mă îmbolnăvesc” şi să stau acasă liniştit, sau să-mi ocup timpul cu ceva mai util, căci oricum nu cred că se puteau organiza proiecte mai plictisitoare.